Titlu: Improvizația nisipului
Autor: Victor Teleucă
Editura: “UNIVERSUL”
Anul apariției: Chișinău, 2006
Traducere: În original
ISBN: 978-9975-944-20-5
Victor Teleucă este unul din autorii pe care i-am descoperit prin această metodă. O fi fost întâmplare sau curiozitate neostenită, dar a devenit unul din autorii pe care i-am îndrăgit. După prima carte pe care am găsit-o, l-am tot căutat prin librării. Am mai găsit una. Ninge la o margine de existență. Deși, dacă mă gândesc bine și dacă nu mă înșală memoria, prima am găsit-o pe cea cu fulgii de nea. Cea despre care scriu acuma, am găsit-o ulterior.
10 idei care mi-au plăcut din Improvizația nisipului
Fiind o carte cu poezii și reflecții, dacă o să vă cadă pe mână, o să vedeți că este toată numai idei de notat. Dar, individul fiind subiectiv în ceea ce îi place și ce recomandă, am scos 10 idei care mi-au plăcut.
Pe cale de consecință, fără a judeca prea dur, să fie primit după cum urmează:
- Prin doină se simte și o necuprindere orientală. Nu e un element muzical, ci golul oriental trecând prin spiritualitatea noastră. Iată de ce aceste goluri se umplu în permanență de la sine cu o substanță care ne reprezintă și ne specifică. În aceste goluri istorice ia naștere acel “ceva” al nostru, spre care tindem și în lipsa căruia tânjim, – ceea ce numim dor;
- Suntem plini de nisip ca eroii de slavă;
- Rețin de undeva: să-ți placă arta din tine, nu de tine în artă. E o lege fundamentală, care, cu regret, se încalcă și această încălcare ne costă prea mult cultura, fiindcă, din clipa în care artistul își schimbă obiectul dragostei sale, punând pe prim-plan nu arta, ci pe sine în artă, începe degradarea. Rar cine poate rezista, punându-se pe sine mai presus de artă;
- E greu de spus: cresc urechi speciale pentru anumite poezii ori se nasc anumite poezii pentru anumite urechi?;
- Timpul invers: la început era cenușa, apoi – focul;
- În tine e și credința și necredința ta. Tu singur ești în lume. Adică tu în tu din cauza eului care niciodată nu-i identic cu sinele;
- Cuvântul este iluzia convinsă că exprimă un adevăr, dar el se exprimă mai întâi pe sine ca iluzie și apoi ca adevăr al unei iluzii;
- Și-auzim cum trece timpul peste timpurile moarte;
- Chiar și drumurile își au drumurile lor, numai oamenii vin și pleacă pe drumuri străine;
- Scopul e o iluzie, calea către el – o realitate.
Nu știu dacă o mai găsiți într-o librărie fizică. Mai ales pe timpurile acestea. Google mi-a răspuns că această carte poate fi găsită pe eMAG, pe librariadelfin, pe amazon și pe un site cu cărți.
Leave a Reply