O dimineață târzie de toamnă Un parc, o bancă, un privitor, Pe alee trece în grabă o doamnă Îi privesc pasul grăbit de trecător. Îmi fură o privire cochetă Își face pasul și ritmul domol, Probabil că acuma regretă De la mine, duhnea a formol. Sufletește, mă descompuneam treptat...