Articolul acesta pornește de la reportajul celor de la Recorder despre școala online. Băieții de acolo au făcut un reportaj video în care doresc să arate niște probleme sociale prin care trec copii din mediul rural.

În special accentuează posibilitățile acestora de a fi prezenți la orele online. Dar mai sus de atât, ridică o problemă socială mult mai amplă. Dreptul accesului la educație.

Că avem un guvern care a gestionat prost lucrurile și criza în sine, nu este un secret. De fapt, de ce să o lungim prea mult? Ei nu prea au gestionat nimic. Au dat contracte în stânga și în dreapta ca în vremurile bune.

Copii aceștia nu au nicio vină că sunt la limita sărăciei. Nici părinții lor nu sunt (deși poartă o parte din vină). Ei sunt atât de săraci că nici nu figurează în multe statistici importante.

Cealaltă parte din școala online

Dar partea mai interesantă este la părerile stârnite de acest reportaj pe social media. Ca întotdeauna, au apărut rapid comentatorii de meserie care au dat-o în extrema cealaltă.

-Da ce mă, intimitatea fetiței nu se respectă?

-Guvernul mondial ne vrea săraci!

-O făcătură de articol!

Pe alocuri oamenii au expus o părere și alții au sărit la ei cu înjurături. Doar așa se știe și se practică. Și sunt mulți dintre ei au studii. Unii chiar facultăți.

Au fost și unii care au făcut clasica comparație cu Vestul. Că la el în Vest lucrurile stau mult mai bine. Acolo nu există asemenea extreme. Acolo e civilizație, domnule.

Extrema asta de cele mai multe ori aberează. Și când văd că au mulți susținători aberează și mai tare. Rămân cu impresia că părerea lor este argumentată și validă din moment ce este susținută de alții. În această categorie se adună tot mai mulți.

Ei nu înțeleg un lucru. Ei văd dezamăgirea din ochii acestor copii, dar nu o pot înțelege. Și e și normal. Ca să înțelegi sărăcia acestor comunități trebuie să faci parte din ele. Să o trăiești zi de zi. Nu să o comentezi din siguranța celor 35 de mp(2) luați în rate pe 20 de ani.