Nivelul de trai a crescut considerabil în ultimele câteva decenii. În același timp, incidența bolilor de diferită natură este tot mai mare. E clar de înțeles, a evoluat medicina, se testează mai mult, se tratează mai des. Într-o idee, “se descoperă mai mult/e”. Ceea ce nu e rău. Dar parcă sărbătorile de iarnă nu mai sunt ale familiei.

Și totuși, bolile spiritului și ale sufletului sunt cele mai grave.

Că depresia este o boală se știe de ceva vreme. Și totuși, atât de puțin știm despre ea. Sau chiar am cochetat cu ea fără să ne dăm seama. Nimeni nu ne-a învățat lucruri mai simple, darămite lucruri mai complexe. Echilibrul nu este unul dintre ele.

Sărbătorile de iarnă au trecut și, am auzit pe tot mai mulți că nu mai sunt cum au fost. Și nu am auzit-o doar la părinți sau la oamenii de vârsta lor, am auzit-o și printre prieteni. Am simțit-o și eu de câteva ori.

Sărbătorile de iarnă nu sunt doar un indicator

Sărbătorile de iarnă aveau un farmec, un miracol. Ascundeau chiar o urmă de SF. Era perioada din an pe care o așteptau cu toții, în special copii. Oare copilăria este misterul farmecului lor?

La bază, sărbătorile de iarnă sunt un cumul de:

• timp petrecut în familie;
• o atmosferă specială, mai ales printre copii;
• frig, care vine la pachet cu temperaturi cel puțin sub 0 grade;
• zăpadă, zăpadă și încă mai multă zăpadă.

Cumva, toate aceste ingrediente duceau către o perioadă de bucurie maximă și relaxare. În ultimii ani însă, ceva sa rupt. Și nu doar la mine personal, dar și în societate.

Oamenii fug tot mai mult după cumpărături, chiar dacă ratează impecabil atunci când vine vorba de un cadou. Zăpada o vedem din ce în ce mai rar. Nici copii nu sunt așa de mulți, iar multe familii iau calea divorțului, din varii motive.

Și ca întotdeauna, există realități care nu au loc în statistici, iar asta este una dintre ele.

Anul care a trecut a fost unul greu. Tot mai mult online, tot mai singuri în casă. Părinți, copii, angajați, șomeri, IT-iști… Lista poate continua la nesfârșit, dar sărbătorile de iarnă au trecut, depresiile nu se văd atât de acut, iar lumea are impresia că viața revine la normal.

Normalul acesta, pentru mulți înseamnă un program de 8 ore, plus drumul către serviciu și înapoi. Care are mai puțin de o oră (dus – întors) pentru a ajunge la serviciu se poate considera norocos. Are mai mult timp pentru familie și copii. Asta dacă îi are. Dacă nu, este ok. Oamenii au păreri și aspirații diferite.

Sărbătorile de iarnă trec, iar noi rămânem doar cu depresiile

Sărbătorile de iarnă trec în tot anul. Depresiile rămân și cresc odată cu noi.

Este în regulă să ai momente de nostalgie, îngândurare, care se apropie de depresie. Nu poți fi vesel și fericit 24/24. În viață nu ești la job. Nu trebuie să mimezi fericirea. Trebuie să fii fericit, iar asta se poate exersa. Partea nasoală este că nu te învață nimeni cum se face. Ești pe cont propriu.

De unde să începi atunci? Din imediata apropiere. În primul rând începe cu tine, după care familia, prietenii și vecinii. Eventual colegii. Un om întotdeauna are nevoie de un altul, indiferent dacă este introvertit sau extrovertit, bărbat sau femeie, bătrân sau copil. Fiecare are nevoie de cineva și doar împreună putem să izbândim.

Încercați să vedeți peste zâmbete, căci ele ascund de multe ori adevăruri nespuse. Încercați să vedeți peste zâmbete și nu vă lăsați amăgiți, cel puțin până nu devine prea târziu. În esență, bucuriile vieții sunt mici, dar sunt greu de înțeles. Aveți grijă de oamenii dragi, pentru ca ei să poată avea grijă de voi. Nu îți trebuie mai mult, nici mai puțin, dar asta face lucrurile și mai grele.

Sărbătorile de iarnă sunt frumoase, dar ce facem în restul anului? Doar… doar… doar… încercați să vedeți peste zâmbete, până când acestea nu s-au transformat în dor!