Oamenii își schimbă mediul, dar obiceiurile de consum ba! Fie că vorbim de țoale de firmă, încălțăminte, finanțe sau imobiliare, obiceiurile de consum pot spune mai multe despre noi decât noi înșine.

Ce vedeți în poză este undeva pe lângă Cluj. Nu atât de departe cât să zici că “e la ăla în praznic”, dar nici atât de aproape cât să se considere în zona metropolitană. Toate bune și frumoase, până ajungem la imobiliare. Din acest punct lucrurile devin mai interesante.

Aici (ce se vede în poză) sunt trei rânduri de blocuri, și o densitate a populației atât de mare, încât abia găsești loc pe unde merge când ești cu mașina. Cea mai mare parte din ele sunt construite, dar încă se mai lucrează în zonă. Și cel mai probabil se va mai lucra ceva timp le ele.

Oamenii își schimbă mediul

Piața imobiliară din Cluj este printre cele mai scumpe din țară. Oamenii cumpără, oamenii vând, dezvoltatorii construiesc în prostie, iar prețurile își fac de cap la propriu. Evident, ca pe orice piață, prețul este format la intersecția cererii cu oferta, iar explozia prețurilor în imobiliare din Cluj zice că mai este loc berechet.

Unde lucrurile se mișcă în ritm alert, apare mai devreme sau mai târziu aglomerația. Aglomerația în magazine, aglomerația în trafic, aglomerația pe le diferite instituții de stat. Ca peste tot în România, de cele mai multe ori, în marile orașe infrastructura rămâne în urmă.

Oamenii devin nemulțumiți, se revoltă pe administrație, înjură de morți și de vii și refulează acolo unde apucă. Deseori se “năpustesc” asupra colegilor de muncă (asta într-un caz mai norocos, chiar dacă totuși nefericit), iar în cazurile mai nasoale asupra soției sau a copiilor.

Când condițiile de mediu devin sufocante, iar relațiile umane nu se clădesc atât de solid, totul pare că stă pe o plută, pe apă, care așteaptă viitura să o ducă la vale. Apar alte nemulțumiri, certuri, frustrări.

Însă, tot oamenii au făcut această alegere

Ce nu prea înțelege majoritatea e că situația la care s-a ajuns este alegerea lor. Când te-ai băgat la creditul ăla imobiliar sau la Prima Casă, ai văzut unde te bagi. Mai puțin în cazul în care nu ai avut viziunea de a vedea “bă, de ce nu, unde intră 2 rânduri de blocuri, de ce nu ar merge și al treilea?”.

Dacă tot te-ai băgat la un credit pe 20/30 de ani, de ce nu ai mai mers în afara orașului 15/20 de km, la o casă pe pământ? Oricum ajungi la aceiași înghesuială din trafic în intrările principale din oraș. De ce, atunci nu poți să te uiți în viitor? Nu cu 50 de ani. Măcar cu 5/10 ani să vezi ce se va construi în zonă.

Să revenim la situația din poză. 3 rânduri de blocuri a câte 10 scări rândul. Fiecare scară are câte 16 apartamente. Faceți voi calculul și vedeți câte apartamente sunt. Dublați cu presupunerea că în fiecare apartament este o familie de 2 persoane (unii au și 2/3 copii) și vedeți ce conglomerat se adună.

Și partea cea mai nasoală este că, în toată această harababură, există 2 terenuri de joacă pentru copii. Bă!? 2 terenuri de joacă pentru copii. Și să nu vă gândiți că sunt areale naturale protejate de stat. 100 mp(2) pentru fiecare este încă o aproximare optimistă.

Și totuși oamenii cumpără. Dezvoltatorii schimbă mediu și oamenii iar cumpără. Încă se cumpără ca pâinea proaspătă scoasă de la cuptor. Unii cu banii jos, pe când alții se complică cu credite pe toată viața. Voi vă dați seama că ei nu conștientizează că își dau viața la schimb pentru această aglomerație.

Dau banii. Se liniștesc că au un cămin (casă e prea mult spus – casă în sens de “acasă” = liniște) și se gândesc că asta înseamnă o viață împlinită. Nu înțelegeți greșit. Nu acuz pe nimeni, dar din moment ce tu ai luptat cu pixul prin munții de adeverințe și hârtii, nu te mai plângi de situație. Boss, nu a semnat nimeni în locul tău.

Oamenii nu au fost educați să gândească financiar

Ar fi și asta o rădăcină a situației. Lumea se avântă în credite pentru că vrea totul repede, acum și cât se poate de avantajos. Iar băncile s-au adaptat perfect. Ele îți împachetează frumos aceste avantaje și te conving să fii bun de plată. Restul nu prea contează.

Revenim la titlu. Oamenii își schimbă mediu, dar obiceiurile de consum ba. Pentru că totul pornește de aici. Îți schimbi telefonul (în rate) în tot anul, dar te plângi că nu poți merge în vacanță. Și exemplele de genul acesta pot continua la nesfârșit.

De ce oamenii nu pot folosi un telefon exclusiv până crapă? Cei care fac bani cu ajutorul telefonului sunt o excepție, dar cei mai mulți consumatori folosesc telefoanele pentru o se lăuda cu pozele creditului lor (casă pentru pretențioși), ceva social media și consum video pe platformele de streaming, iar cele mai multe telefoane pot îndeplini aceste nevoi până crapă. Și totuși, oamenii le schimbă anual.

Tot oamenii se consolează

Clar! Că doar nu i-ar consola ații. E fix ca în cazul politicii: “și ce dacă a furat bă, dar măcar a mai făcut câte ceva”. În cazul din poză oamenii se consolează că la o asemenea densitate vor avea o grădiniță.

Prin târg circulă zvonul că a fost o condiție a primăriei. Din primărie s-a dat ștampila, avizele și tot ce este necesar. Și ăia la rândul lor se consolează cu ideea că se dezvoltă comunitatea.

Se dezvoltă, dar oare e sustenabilă dezvoltarea asta? Singura opțiune valabilă de a cumpăra în zonă este dacă ai economii și le transformi într-un bun pasiv care să-ți aducă venit. Cu alte cuvinte să i-ai un apartament pe care să-l închiriezi. Nicidecum nu trebuie să devină investiția vieții tale.

Nu uita un lucru important. Diferența dintre oamenii care au bani (pentru o viață decentă nu-ți trebuie chiar munți de aur) și cei care se plâng, stă în modul în care cheltuie. Dacă vrei să spargi gura târgului, nu te mai plânge de țară/politicieni. Însă, dacă vrei o viață liniștită, drămuiește-ți cu grijă cheltuielile.