Și n-am nevoie de nimic, decât o lună plină
Și-un început de august trecător,
O! Cât e de frumoasă și sublimă
E trist – și mă apucă de inimă un dor.

Nopți trandafirii petrec o vară
Vara ce-a clădit un nou început,
Nopți ce-n vis le voi vedea ca prima oară
Nopți în care viața nu a mai durut.

Culori purpurii și vii dansează
Luminând și cimitirul de pe deal,
O cadaverică candoare ce vibrează
Ducând plăcerea până la infernal.

Cu forma plină, voluptoasă și candidă
Nuanțe cenușii ce stau țintite în pomeți,
N-are loc, în lumea falsă și avidă
De asta uneori străbate și nămeți.

Se va topi în dimineața ce-a divină
Cu prima rază de lumină după orizont,
Această noapte, produsă parcă de morfină
Rămâne cavoul soldatului pe front.

© G.D.