Exilul, pasul spre banal
Idei provocatoare între timp,
Părerea, cu tonul minimal
Divinitate trecută de Olimp.

Gândurile zboară reci
Răcnetul de fiară,
Ecouri…toate seci
Înăbușite-n călimară.

Visul dinspre dimineață
Răvășit de-al său tumult,
Speranța firului de ață
Coșmar, uitat demult.

Pasul spre neant
Gram de nemurire,
Duritate – diamant
Strop de fericire.

Prizonier e gândul
Ostașul de pe font,
Îl suflă numai vântul
Zărit la orizont.

Prieten – potențialul terorist
La spate duce spada,
Timpul trece și e trist
Atacă când nu-ți ții garda.

Călător prin timp
Un rătăcit printre decenii,
Fiecare anotimp
Poartă frunza vremii.

Încurcat în culori
Îmbrăcat în sentimente,
Cu sunet de viori
Escaladez morminte.

Ce-am făcut azi
Mâine e greșeală,
N-ai putut să cazi
Fără de momeală.

Cauți un vinovat?
Privește în oglindă!
Nimic nevinovat
O să te surprindă.

Aici pun punct
La această introspecție,
Când ajung defunct
Ne-om revedea….
La fel ca-n prima lecție!

© G.D.