Pribeag în vise străine
Adulmec un trecut greoi,
Schimbarea din ziua ce vine
Ieri, am îngropat-o în noroi.

Mereu căutăm vinovații departe
Suntem proprii gunoieri,
Iar în pădurea oalelor sparte
Vom visa la ,”eșuatul” ieri.

Această goană goală, rece
Întreținută de-aceleași deșeuri,
În putrefacția anilor ce trece
Visele le-am îmbrăcat în E-uri.

Drama unui singur muritor
Ajuns-a drama colectivă,
Nu orice trandafir mirositor
Ar fi capabil de-o nouă recidivă.

Sunt călăul propriilor vise
Sunt asasinul fără de pedeapsă,
Sunt imaginea întoarsă de retină
Sunt străinul mesei de acasă.

© G.D.