Ceva timp în urmă, navigând prin meandrele internetului, am dat de o discuție interesantă. Despre un milionar chinez care a încercat să facă un bine comunității sale. Doar că efectul a fost inversul celui pe care îl urmărea omul.

Discuția este în limba rusă, dar fiind atât de actuală, am să o traduc și o transcriu mai jos. Pentru cei care doresc, discuția în original poate fi găsită pe youtube.

-Dvs. în China ați fost, da?
-Am fost!
-Uitați, se spune că prin sate, condițiile de viață sunt groaznice, grele. Acolo nici măcar nu știu ce înseamnă un WC.
-Da, da, da…
-Este așa o poveste, sa întâmplat recent. Un milionar…a crescut în acel sat. Era un băiețel care a ajuns milionar. A decis să-i ajute pe apropiații lui. A construit case, WC-uri încălzite, băi. Pe neașteptate sa întâmplat ceva imposibil. Oamenii au început să se certe între ei – cine merită un imobil și cine nu. Ba mai mult, oamenii au început să ceară milionarului mai multe case pe măsură ce au crescut familiile acestora. El nu se aștepta la asta. A ajuns chiar să facă o depresie.
-El nu a înțeles că egoismul omului este construit diferit.
-Așa de tare l-am compătimit. Chiar îmi era milă de el.
-Asta este natural. Este o dezamăgire mare…
-Chiar nu putem într-un anumit moment să ne mulțumim cu ce primim…să primim casa aia? Nu am trăit în viață așa, de ce să nu începem de acuma?
-Nu. Pentru că a fi este dat de conștiință. Tu ai îmbunătățit existența, iar asta îți schimbă conștiința. În acest moment conștiința devine de o mie de ori mai egoistă. Începe invidia – oamenii chiar se vor omorî între ei.
-Înseamnă că a trecut un hotar sensibil?
-Da. Acum se vor judeca între ei…La el casa e mai albă, la ăla baia e mai mare, vecinul are WC mai încălzit…
-Deci, spuneți că, trăiau oamenii în liniște, în condiții grele, dar erau liniștiți, da?
-Grele – tu nici nu îți poți imagina. Eu am văzut aceste condiții în Pekin (Beijing).
– Sărăcia de la periferie?
-Da. Camere mici și supraaglomerate. Cei de acolo au paturi pe pământ. Iarna este rece. În China continentală este la fel de rece ca în Siberia. Ei au un mic televizor și acel pat – asta e tot ce au. Este toată lumea lor. Și poate o sacoșă cu ceva în ea, ceva legume și atât.
-Concluzia poate fi (și nu va fi una bună): nu trebuie scos omul din aceste condiții?
-În nici un caz!
-Nu este o concluzie bună ce ziceți!
-De ce nu este una bună? E bună! Trebuie foarte-foarte atent, în măsura dezvoltării populației și în măsura unei ideologii corecte.
-Să înțeleg că nu poți face un asemenea “salt”?
-Nicidecum! Conform principiilor cabala, progresul trebuie să meargă la nivel cu educația, cu conștiința interioară. În caz contrar, nu va ieși nimic bun. Într-un final se vor inventa bombe atomice. Ei se vor simți nefericiți.
-Un moment! Spuneți-mi, cum se poate pregăti omul pentru această trecere? Ca el să primească totuși o casă și condiții decente de trai? Cum trebuie educat?
-Da de ce îi trebuie asta?
-Mă puneți într-o situație fără ieșire cu această întrebare…
-Eu întreb: de ce îi trebuie asta? Pentru a începe să privească cu invidie la vecini? Dacă până acuma a trăit fără aceste griji, de ce are nevoie de ele acum? Acuma soția va cere de exemplu un dulap mai mare…înțelegi?
-Deci povestea cu peștișorul de aur este actuală mereu?
-Obligatoriu. Doar că, dezvoltarea omului trebuie să fie hotărâtă de calificările sale.
-Explicați-mi mai în detaliu…Cum omul trebuie să trăiască bine și fericit? Ce îi trebuie pentru asta? Ați spus că progresul nu e necesar pentru ca omul să fie fericit.
-Nu, categoric. Uite, ai construit aceste condiții cât de cât. Din 2 miliarde la începutul secolului XX, către 7 miliarde la începutul secolului XXI. Într-o sută de ani. Ce va fi mai departe? Se vorbește că deja se merge spre o descreștere treptată. Dar de ce este o descreștere? Pentru că oamenii nu doresc să se înmulțească mai departe. Se gândesc doar la EI. EU am să fac condiții mai bune, unde EU voi fi vindecat, pe MINE mă vor înmormânta – totul la mine se va termina – iar mai departe poate veni măcar apocalipsa. De aceea nu am nevoie de copii…
-…ei mai zic că nu doresc să nască copii în această lume. Lumea este groaznică… plină de suferință.
-Ei nu se gândesc la copii. Ei se gândesc doar la ei. De ce să mă consum și să investesc în copii?
-Asta poate fi un răspuns…
-Cândva trebuia să o fac, deoarece ei vor avea grijă de mine la bătrânețe, îmi vor aduce cele de care am nevoie… voi avea fericire când voi privi nepoții… etc. Acuma asta nu mai există. A crescut egoismul. El nu are nevoie de nepoți… el nu are nevoie de nimic. Până în ultima zi de viață să-MI fie bine, după care mă vor îngropa. Eu am să plătesc acum să fie totul bine.
-Totuși progresul există? Cum astăzi omul să fie fericit?
-Progresul nu este bun. Progresul îl încurcă pe om. Îl atrage într-o toaletă încălzită (scuză-mă) și în această toaletă caldă trăiește toată viața. El se gândește că așa arată bunăstarea și în afară de asta el nu are nimic. Nimic!
-Să ne întoarcem la milionarul chinez. Cum trebuie de făcut ca oamenilor să le fie bine? Să presupunem că avea așa gând…ce trebuia să facă? În general, ce trebuie de făcut ca oamenilor să le fie bine? Ce?
-Eu l-aș sfătui să deschidă școli.
-Pentru copii?
-Acolo doar este un sătuc de 20-30 de mii de oameni, nu mai mare (nu uitați că totuși este China 😊). Să se ofere o posibilitate copiilor să ÎNVEȚE. Acești copii au făcut școală? DA! Acum, alături de școală aș construi o universitate.
-Dar ce trebuie să înțeleagă și să simtă în școală?
-Măcar asta. Să înțeleagă cum să fie un element integrat în lume. Deci, el trebuie să cunoască natura, lumea, în ce mod se rotește și cum trebuie să se rotească împreună cu aceasta pentru a fi o parte componentă a ei.
-Legat cu aceasta?
-Legat cu natura și să nu încalce armonia ei. Asta trebuie să-l învețe școala și, după universitatea. Este un proces îndelungat.
-Considerați că asta este cel mai important?
-DA! Pentru că trebuie schimbat omul.
-Deci nu eu schimb lumea, dar invers?
-Anume educația și mediul corect schimbă omul. Și atunci am vedea o nouă generație de chinezi.
-Acum de la exemplu chinezilor să trecem către întreaga lume. Lumea cum trebuie să acționeze? În același fel? Cum să aducem “binele” în lume?
-În același fel. Aceasta este valabil și pentru lume. Doar EDUCAȚIA. Și în măsura în care ei sunt dispuși să o accepte.
-Bine, am înțeles. Educația căror oameni? Aceluiași om ca parte componentă din întreg?
-Desigur. Obligatoriu!
-Deci trebuie să simtă legătura sa cu natura?
-Da. CONȘTIENT. Și să înțeleagă că, în mod conștient trebuie să meargă în această direcție. Asta trebuie educat încă de la vârsta cea mai mică ca fiind o obligație.
-Și să presupunem că am îndreptat omenirea în această direcție – de integrare, legătură interconectată, înțelegere, că el se găsește în interiorul naturii – atunci, pe aceste baze poate fi construit progresul?
-Care? În ce constă de fapt progresul?
-Măcar puteți îmbunătăți condițiile?
-Ca navele cosmice să colinde universul? Pentru ce? Progresul constă în legăturile strânse dintre oameni și înțelegerea profundă a naturii de integrare. Acolo va găsi tot. Nu trebuie să plece din satul său. El va înțelege și va simți ce se întâmplă în jurul său. De ce trebuie să meargă în alt oraș pentru asta?
-Omul, atunci simte că este fericit cu adevărat?
-Desigur! El înțelege unde există și pentru ce există, cine la creat și pentru ce scop. Cum își va îndeplini acel scop și cum va putea atinge această împlinire. Nu mai are probleme. Nu îl sperie nici măcar trecerea de la viață la moarte. El se simte veșnic și perfect. Ce poate fi mai bine? Să devină un orășean modern? Ce vorbești? Trebuie să-i dai confortul interior! Pe cel exterior oricum nu îl poți da.
-Și asta este cel mai important progres – să-i dai confortul interior?
-Da. Pentru că în confortul exterior toți vor privi unii la alții.
-Încă odată, prin “confort interior”, ce aveți în vedere prin asta?
-Confortul interior – atunci când fiecare atinge echilibrul cu sine, cu natura, cu Creatorul. Atunci nu-l mai sperie nimic. Asta dorește fiecare om. Dar dacă îi vei da mai mult sau mai puțin, nu vei face decât să dai naștere la invidie, revoluții etc. Mai pe scurt – milionarul a greșit!
-A greșit?
-DA.
-Mulțumesc.
-Uite așa…. nu este chiar atât de ușor.

Discuția totuși pare “trasă de păr” și exagerată pe alocuri. Dar câți dintre noi ne-am oprim la un moment dat din alergătura noastră nebună și să ne întrebăm cu adevărat dacă suntem fericiți?

Așa ajungem să alergăm după niște idealuri false. Și ce nu înțelegem cu adevărat, este că în toată această goană după lucruri pe care niciodată nu le vom lua cu noi, pierdem timp.

Copii (dacă îi avem) au crescut și noi am devenit niște părinți străini de proprii copii. Vecinii de pe scară nu mai sunt atât de mulți, au mai plecat din ei. Prieteni tot mai puțini – nemulțumiri tot mai mari. De asta și ajungem niște pensionari veșnic cârcotași, fără să ne dăm seama că este doar vina noastră.

Și să nu fiți rasiști. Exemplu Chinei este doar pentru discuție. Cele vorbite sunt valabile pentru orice om. Pentru orice comunitate. Indiferent în care capăt de lume se află.

sursă foto: unsplash.com