Delhi Dance e un film greu de explicat în cuvinte. Acesta trebuie pur și simplu vizionat. De fapt, nici viața nu este ușoară și este greu de înțeles. Existența a fost în centrul preocupărilor gânditorilor încă din cele mai vechi timpuri.

În Delhi Dance (IMDB) este vorba despre viață, despre moarte, despre noi care trăim acea viață, fără a înțelege cu adevărat nici viața, nici moartea.

De cele mai multe ori, cuvintele rămân cuvinte. Ca să înțelegi cu adevărat ceva, cuvintele sunt goale. Doar experimentând ceva putem înțelege evenimentele cu adevărat. De aici se trage probabil și expresia “nu judeca un om dacă nu ai fost în pantofii lui”.

Filmul este minimalist. Există aceiași 4-5 actori (cu mici variații) care stau pe aceeași bancă a spitalului care discută și trăiesc prin diferite situații. Asta e tot. Filmul este extrem de sincer.

Dar ce punctează cu adevărat, este modul în care omul reacționează la evenimente. Ideea principală este că lucrurile se întâmplă, iar noi nu putem influența aceste evenimente.

Ce stă în puterea noastră, este să alegem modul în care reacționăm la aceste evenimente.

Filmul arătă cât de iluzive și de departe de adevăr sunt concepțiile noastre “tradiționale” din manuale despre bine și rău, iubire, fericire, etică și multe altele.

Delhi Dance e despre alegeri

Scenele prezentate în film incită la rațiune și abordare filosofică mai mult, decât la una emoțională. De fapt, cât de greu este (intelectual) să reacționăm pozitiv la evenimente pline de tragedie.

Filmul te va instiga la a căuta răspunsuri la aceleași întrebări de esență: ce este viața, ce este moartea, ce este iubirea etc. Vizionarea acestui film îți poate deschide ochii asupra vieții.

Este un film “greu” de înțeles, dacă nu prea ți-ai pus întrebări despre viață. În mod evident nu este despre acțiune și de entertainment. Este în altă categorie și trebuie consumat la “rece”.

Acesta este și filmul după care am început să scriu poezie, iar Casa tristeții este una din primele poezii. Și dacă ești pasionat de poezie, deja știi că nu există poezie bună sau rea. Există doar poezie.