Deja devine obositor totul jocul asta de-a politica care se întâmplă la Chișinău. Numiri, destituiri din funcție, alți oameni noi – dar din același aluat.

Mulți s-au bucurat prea entuziasmat de un nou președinte. Unul pe care l-au visat demult și în care și-au investit și ultimele fărâmituri de speranță. Dar timpul trece și, în “jocul” politic, președintele încheagă dor o altă cacealma.

Lui moș Vasile de la țară nu-i trebuie să-l reprezinte X sau Y în fața unor instituții europene. El nu înțelege lucrul acesta. El e fire de pe vremea lui Moromete, gospodar din ăla pentru care trebuie să meargă bine lucrurile în ograda lui și după să arate pe la vecini.

În mod clar, politica nu e doar despre declarații. E despre bani din bugetul public, funcții și despre cum prin intermediul funcțiilor pot fi accesați acei bani.O temelie de unde pornește tot. Dar în primul rând, politica trebuie să fie despre cei reprezentanți.

Ce nu știe moș Vasile este că până și legislația este o harababură. Președintele nu are chiar toate instrumentele să facă ordine în ogradă. Da e frumos când nu-ți este rușine când președintele tău se întâlnește cu alți șefi de stat, dar dintre mândria asta și gândul că trebuie să-ți hrănești familia, cel din urmă câștigă.

Funcția de președinte este simbolică, neputând face prea multe. În acest context, scopul alegerilor este boost-ul pe care îl oferă propriului partid. În acest fel, miza alegerilor președintelui sunt mandatele parlamentare ale următoarelor alegeri. Alte cifre după care politicienii își frâng gâtul.

Doar că, moș Vasile nu are atâta timp și nervi. Copiii încearcă de ani buni să-l convingă să meargă la ei într-o țară civilizată. Încă se mai gândește dacă să vândă ce-a agonisit de-a lungul timpului. Rațiunea îi spune să o facă, dar ceva, acolo în inimă, nu-l lasă să ia decizia finală. Simte că dacă pleacă, lasă o bucată din el în urmă. Și atunci, ce rost mai are tot efortul…